Avanos MIC Serie Manual Del Usuario página 55

pentru a facilita verificarea, ataşaţi la ac o seringă plină cu apă şi aspiraţi aerul din lumenul
gastric.
Notă: Se poate injecta o substanţă de contrast după scoaterea aerului, pentru a se vedea pliurile
gastrice şi a se confirma poziţia.
8. Introduceţi un fir de ghidaj, de până la 0,038", prin ac şi răsuciţi-l în fundul stomacului.
Confirmaţi poziţia.
9. Scoateţi acul introducător, lăsând firul de ghidaj pe loc şi eliminaţi-l conform protocolului
instituţiei.
10. Introduceţi un cateter flexibil compatibil de 0,038" peste firul de ghidaj şi, prin ghidaj
fluoroscopic, manipulaţi firul de ghidaj în antrul stomacului.
11. Împingeţi firul de ghidaj şi cateterul flexibil, până când vârful cateterului ajunge la pilor.
12. Treceţi cu grijă prin pilor şi împingeţi firul de ghidaj şi cateterul în duoden şi la 10–15 cm
după ligamentul lui Treitz.
13. Scoateţi cateterul, lăsând firul de ghidaj pe loc şi eliminaţi-l conform protocolului instituţiei.
Creaţi tractul stomei sub vizualizare endoscopică
Creaţi tractul stomei cu stomacul încă dilatat şi legat de peretele abdominal. Identificaţi locul
puncţiei în centrul tiparului gastropexiei. Cu ajutorul ghidajului endoscopic, confirmaţi că
locul se întinde peste partea distală a stomacului, sub marginea costală şi deasupra colonului
transversal.
Avertisment: Evitaţi artera epigastrică ce trece prin punctul aflat la două treimi
pe linia mediană şi o treime pe linia laterală faţă de muşchiul rectus.
Avertisment: Nu avansaţi acul de puncţie prea adânc, pentru a evita perforarea
peretelui gastric posterior, a pancreasului, a rinichiului stâng, a aortei sau a
splinei.
14. Anesteziaţi locul puncţiei printr-o injecţie locală cu lidocaină 1%, până la suprafaţa
peritoneală.
15. Introduceţi un ac compatibil de 0,038" în centrul tiparului de gastropexie, în lumenul gastric.
Notă: Cel mai bun unghi de inserţie pentru plasarea tubului jejunal este un unghi de 45 de
grade de la suprafaţa pielii.
16. Folosiţi ghidarea fluoroscopică sau endoscopică pentru a verifica plasarea corectă a acului.
17. Introduceţi un fir de ghidaj până la 0,038" prin ac, până în stomac. Confirmaţi poziţia.
18. Utilizaţi vizualizarea endoscopică pentru a prinde firul de ghidaj cu forcepsul atraumatic.
19. Scoateţi acul introducător, lăsând firul de ghidaj pe loc şi eliminaţi-l conform protocolului
instituţiei.
Dilatarea
1. Folosiţi o lamă de bisturiu #11 pentru a crea o mică incizie pe piele care se întinde de-a lungul
firului de ghidaj, prin ţesutul subcutanat şi ţesutul fibros al musculaturii abdominale. După
efectuarea inciziei, eliminaţi bisturiul în conformitate cu protocolul unităţii medicale.
2. Introduceţi un dilatator peste firul de ghidaj şi dilataţi tractul stomei cu cel puţin patru
dimensiuni franceze mai mult decât tubul de alimentaţie enterală poziţionat.
3. Scoateţi dilatatorul peste firul de ghidaj, lăsând firul de ghidaj pe loc.
Notă: După dilatare, se poate folosi un manşon detaşabil care să faciliteze înaintarea tubului
prin tractul stomei.
Poziţionarea chirurgicală a tubului
1. Împingeţi tubul de alimentaţie jejunală MIC* până când balonul ajunge în stomac.
2. Palpaţi tubul prin duoden. Când sunteţi mulţumit de poziţionare, verificaţi poziţia. Vârful
trebuie să se afle la 10–15 cm după ligamentul lui Treitz.
Umflaţi balonul folosind o seringă Luer-tată.
• Umflaţi balonul LV cu 2–3 ml de apă sterilă sau distilată.
• Umflaţi balonul standard cu 7–10 ml de apă sterilă sau distilată.
Atenţie: Nu depăşiţi volumul total de 5 ml în interiorul balonului LV şi volumul total
de 20 ml în interiorul balonului standard. Nu folosiţi aer. Nu injectaţi substanţă de contrast
în balon.
3. Legaţi firele de sutură în bursă în jurul tubului.
4. Îndepărtaţi uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus, până când balonul intră in contact cu
peretele interior al stomacului.
5. Folosiţi suturi în bursă pentru a ataşa stomacul de peritoneu. Evitaţi perforarea balonului.
6. Curăţaţi lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.
7. Glisaţi uşor suportul de retenţie extern la aproximativ 2-3 mm deasupra pielii. Nu suturaţi
suportul de retenţie pe piele.
Poziţionarea tubului sub vizualizare fluoroscopică
(radiologică)
1. Introduceţi capătul distal al tubului peste firul de ghidaj, prin tractul stomei şi în stomac.
2. Rotiţi tubul de alimentaţie jejunală MIC* în timp ce împingeţi, pentru a uşura trecerea tubului
prin pilor, în jejun.
3. Continuaţi să împingeţi tubul, până când vârful acestuia ajunge la 10–15 cm după ligamentul
lui Treitz şi balonul se află în stomac.
Umflaţi balonul folosind o seringă Luer-tată.
• Umflaţi balonul LV cu 2–3 ml de apă sterilă sau distilată.
• Umflaţi balonul standard cu 7–10 ml de apă sterilă sau distilată.
Atenţie: Nu depăşiţi volumul total de 5 ml în interiorul balonului LV şi volumul total
de 20 ml în interiorul balonului standard. Nu folosiţi aer. Nu injectaţi substanţă de contrast
în balon.
4. Îndepărtaţi uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus, până când balonul intră in contact cu
peretele interior al stomacului.
5. Curăţaţi lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.
6. Glisaţi uşor suportul de retenţie extern la aproximativ 2-3 mm deasupra pielii. Nu suturaţi
suportul de retenţie pe piele.
7. Scoateţi firul de ghidaj.
Poziţionarea tubului sub vizualizare endoscopică
1. Introduceţi capătul distal al tubului peste firul de ghidaj, prin tractul stomei şi în stomac.
2. Prindeţi bucla de sutură sau vârful tubului cu forcepsul atraumatic.
3. Împingeţi tubul de alimentaţie jejunală MIC* prin pilor în duodenul superior. Continuaţi
să împingeţi tubul folosind forcepsul, până când vârful este poziţionat la 10–15 cm după
ligamentul lui Treitz şi balonul se află în stomac.
4. Eliberaţi tubul şi extrageţi endoscopul şi forcepsul în tandem, lăsând tubul la locul său.
Umflaţi balonul folosind o seringă Luer-tată.
• Umflaţi balonul LV cu 2–3 ml de apă sterilă sau distilată.
• Umflaţi balonul standard cu 7–10 ml de apă sterilă sau distilată.
Atenţie: Nu depăşiţi volumul total de 5 ml în interiorul balonului LV şi volumul total
de 20 ml în interiorul balonului standard. Nu folosiţi aer. Nu injectaţi substanţă de contrast
în balon.
5. Îndepărtaţi uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus, până când balonul intră in contact cu
peretele interior al stomacului.
6. Curăţaţi lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.
7. Glisaţi uşor suportul de retenţie extern la aproximativ 2-3 mm deasupra pielii. Nu suturaţi
suportul de retenţie pe piele.
8. Scoateţi firul de ghidaj.
Verificarea poziţiei şi permeabilităţii tubului
1. Verificaţi radiologic poziţionarea tubului pentru a evita posibilele complicaţii (de exemplu,
iritarea sau perforarea intestinului) şi pentru a vă asigura că tubul nu este îndoit în stomac
sau în intestinul subţire.
2. Irigaţi cu apă lumenul jejunal pentru a verifica permeabilitatea.
3. Controlaţi umiditatea în jurul stomei. Dacă depistaţi scurgeri gastrice, verificaţi poziţia
tubului şi amplasarea suportului de retenţie extern. Adăugaţi apă sterilă sau distilată, după
necesitate, în cantităţi de câte 1–2 ml. Nu depăşiţi capacitatea balonului, după cum este
indicat mai sus.
4. Asiguraţi-vă că suportul de retenţie extern nu este fixat prea strâns pe piele şi se află la 2–3
mm deasupra abdomenului pentru poziţionarea iniţială şi la 1–2 mm deasupra abdomenului
pentru un tub de schimb.
5. Începeţi hrănirea numai după confirmarea permeabilităţii şi poziţionării corespunzătoare,
conform instrucţiunilor medicului.
Procedură de înlocuire printr-un tract de gastrostomie
stabilit
1. Curăţaţi pielea în jurul stomei şi lăsaţi-o să se usuce.
2. Selectaţi tubul de alimentaţie jejunală MIC* corespunzător şi pregătiţi-l conform
instrucţiunilor din secţiunea Pregătirea tubului de mai sus.
3. Dacă folosiţi vizualizarea endoscopică, efectuaţi esofagogastroduodenoscopia (EGD) de
rutină. După finalizarea procedurii şi identificarea anomaliilor care ar putea constitui o
contraindicaţie pentru poziţionarea tubului, aşezaţi pacientul în decubit dorsal şi dilataţi
stomacul cu aer. Manipulaţi endoscopul până când tubul de gastrostomie interior se află în
câmpul vizual.
4. Prin ghidaj fluoroscopic sau endoscopic, introduceţi un fir de ghidaj cu vârf flexibil, de până la
0,038" prin tubul de gastrostomie interior.
5. Scoateţi tubul de gastrostomie peste firul de ghidaj.
6. Poziţionaţi tubul de alimentaţie jejunală MIC* în conformitate cu secţiunea Poziţionarea
tubului de mai sus.
Atenţie: Pentru un tub de alimentaţie de înlocuire, glisaţi uşor suportul de retenţie
extern la aproximativ 1–2 mm deasupra pielii. Nu suturaţi suportul de retenţie pe piele.
7. Verificaţi poziţia tubului conform secţiunii Verificarea poziţiei şi permeabilităţii tubului de
mai sus.
Indicaţii cu privire la permeabilitatea tubului
Irigarea corespunzătoare a tubului este cea mai bună metodă pentru evitarea înfundării tubului
şi pentru menţinerea permeabilităţii acestuia. Iată câteva îndrumări pentru a evita blocarea şi a
menţine permeabilitatea tubului.
• Irigaţi tubul de alimentaţie cu apă la fiecare 4–6 ore, în timpul hrănirii continue, după fiecare
folosinţă sau cel puţin la fiecare 8 ore, dacă tubul nu este folosit.
• Irigaţi tubul de alimentaţie înainte şi după administrarea medicaţiei şi între medicaţii.
Aceasta va ajuta la prevenirea blocării tubului, cauzată de interacţiunea medicaţiei cu formula
alimentară.
• Folosiţi medicaţie lichidă, pe cât posibil, şi consultaţi farmacistul pentru a stabili dacă este
prudent să se strivească medicamentul solid şi să se amestece cu apă. Dacă este prudent,
striviţi medicamentul într-o pudră fină şi dizolvaţi-l în apă caldă înainte de a-l administra prin
tubul de alimentare. Nu striviţi niciodată un medicament cu înveliş enteric şi nu amestecaţi
medicamentul cu formula.
• Pentru irigarea tuburilor de alimentaţie, evitaţi folosirea lichidelor acide, cum ar fi sucul de
coacăze şi băuturile gazoase, deoarece combinaţia dintre proprietatea acidă şi proteinele din
alimentaţia lichidă poate duce la blocarea tubului.
Recomandări generale pentru irigare
Irigaţi tubul de alimentaţie cu apă, folosind o seringă ENFit®, la fiecare 4–6 ore, în timpul
hrănirii continue, după fiecare folosinţă, cel puţin la fiecare 8 ore, dacă tubul nu este folosit sau
conform indicaţiilor medicului. Irigaţi tubul de alimentaţie înainte, după şi între administrările de
medicaţie. Pentru irigarea tuburilor de alimentaţie, evitaţi folosirea soluţiilor de irigare acide, cum
ar fi sucul de coacăze şi băuturile gazoase.
• Utilizaţi o seringă ENFit® cu capacitate de 30 până la 60 ml. Nu utilizaţi seringi mai mici,
deoarece acest lucru ar putea duce la creşterea presiunii asupra tubului, iar tuburile mai mici
se pot rupe.
• Folosiţi apă la temperatura camerei pentru irigarea tubului. Se poate folosi apă sterilă atunci
când calitatea apei din reţeaua municipală nu este corespunzătoare. Cantitatea de apă
55